MENIU

ADRESĂ

Strada Virgil Pleșoianu nr. 81A, Sector 1, București

m. +40 728 161 813

anitupsiholog@yahoo.com

office@centrumindtheory.com

CONTACT

Pagină web realizată în program pentru crearea site-uri, WebWave.

Unul dintre cele mai dificile lucruri pentru un părinte este să audă comparații.
„Copilul meu nu face ca alții.”
„La alții a mers.”
„Am citit că ar trebui să…”

În zona neurodivergenței, comparațiile devin nu doar inutile, ci adesea dureroase. Pentru că adevărul este acesta: nu există doi copii neurodivergenți la fel.

De ce nu funcționează comparațiile

Chiar dacă doi copii pot avea același diagnostic sau dificultăți aparent similare, modul în care:

• simt
• gândesc
• reacționează
• învață

este diferit.

Un copil poate avea dificultăți de comunicare, dar o bună reglare emoțională.
Altul poate comunica ușor, dar se dezechilibrează rapid emoțional.
Un copil poate avea nevoie de multă structură, altul de flexibilitate.

Eticheta nu descrie copilul. Copilul este mult mai mult decât eticheta.

Ce vede părintele și ce rămâne invizibil

Părinții văd comportamente: refuzuri, retrageri, crize, rigiditate, agitație.
Dar în spatele fiecărui comportament există:

• un mod particular de a procesa lumea
• o sensibilitate diferită
• un nivel diferit de toleranță la stimuli
• un istoric propriu de experiențe

De aceea, ceea ce funcționează pentru un copil poate să nu funcționeze deloc pentru altul. Nu pentru că „nu este bine aplicat”, ci pentru că nevoile sunt diferite.

De ce intervențiile standardizate pot face mai mult rău decât bine

Atunci când un copil este abordat după rețete generale, riscul este să:

• fie suprasolicitat
• fie forțat să se conformeze
• își piardă sentimentul de siguranță
• fie evaluat constant prin comparație

Un copil neurodivergent nu are nevoie să fie „adus la fel ca ceilalți”. Are nevoie să fie înțeles în ritmul lui.

Ce este important pentru părinte să audă

Nu ești în întârziere.
Nu ai ratat un moment esențial.
Nu trebuie să recuperezi ceva „din urmă”.

Faptul că îți observi copilul și cauți să-l înțelegi este deja un pas foarte mare. Dezvoltarea nu este o cursă, iar progresul nu arată la fel pentru toți copiii.

Diferența dintre „a schimba copilul” și „a-l sprijini”

Sprijinul real înseamnă:

• să adaptezi mediul, nu copilul cu forța
• să respecți limitele lui emoționale
• să construiești abilități pas cu pas
• să accepți că unele lucruri cer timp

Copiii neurodivergenți nu trebuie „reparați”. Ei au nevoie de contexte în care să poată funcționa mai bine, în siguranță.

O poziționare asumată

La MindTheory NeuroDivergent, fiecare copil este privit individual, nu prin prisma unei etichete. Nu lucrăm după șabloane și nu comparăm copii între ei. Credem că intervenția începe cu înțelegerea copilului și cu susținerea părintelui.

Pentru că atunci când copilul este înțeles, schimbările apar mai natural, mai sănătos și mai durabil.